Evanescence

Cu siguranta in SUA se gasesc mii de formatii care canta acelasi gen cu Evanescence. In ceea ce priveste aceasta trupa, ea a avut norocul de a fie promovata in industria muzicala. Abordarea muzicii metal, deschiderea catre un public mai larg decat acela adresat de Linkin Park, Staind sau P.O.D., cat si ocuparea unei nise relativ goale din industria muzicala constituie elemente care justifica milioanele de discuri vandute sub semnatura Evanescence.

Grupuri de rock alternativ formate din femei s-au auzit destul de des prin anii ’90. Vocalistele mizeaza, evident, pe feminitate, camuflata de regula printr-o tenta masculina. Skin de la Skunk Anansie sau Shirley Manson de la Garbage ar fi doua exemple ale acestor extreme. In contextul dat, formatia Evanescence (”evaporare”) promoveaza imaginea de inger prin tanara vocalista Amy Lee. Grupul este format defapt doar din Amy Lee si chitaristul Ben Moody; acestora li se adauga diversi colaboratori de studio sau de scena, meniti sa realizeze noi proiecte metal: chitaristul Rocky Gray de la Living Sacrifice, bateristul Josh Freese de la A Perfect Circle si Guns n’Roses, rapperul evanghelist Paul McCoy de la 12 Stones, producatorul Dave Fortman (Mudvayne, Ugly Kid Joe, Superjoint Ritual) si altii.

„Fallen” contine o parte a pieselor si majoritatea ideilor expuse deja pe un material numit „Origin”, editat in 2001, pe vremea cand formatia era cunoscuta din topurilor americane de rock, alaturi de P.O.D. sau Linkin Park. „The Christian Charts” asigura venituri constante caselor de discuri, care isi eticheteaza anumite produse drept “crestine” pentru a atinge segmente de public interesate de asa ceva, dar si pentru a stimula o lansare in topurile generale.

Sinceritatea interpretarii vocale, angoasele post-grunge, simplitatea pieselor, sunetul curat si imaginea trupei recomanda albumul pentru scena rock post 2000. Piesele Evanescence sunt, asadar, frumoase, pozitive, uneori duioase, iar partiturile de pian si efectele de cor constituie o nota de originalitate acolo unde criticii declara ca ar fi doar o copie Linkin Park. Fiecare piesa detine calitati reale de hit: energie si emotie sugerate prin refrene memorabile. Melodiile „Bring me to life” , „My immortal”, „Tourniquet”, „Taking over me” sau „My last breath” impresioneaza prin delicatetea si puterea vocii solistei. Evanescence canta despre urcarea in rai, iubire si sinucidere. Tema recurenta a copilariei chinuite se regaseste in prestatia vocalistei, asemanata de presa cu un „inger gotic”.